Era o seară diferită
De toate serile deosebite. Muream.
Da, mă născusem fără voia mea și nu mi-am ținut gura….
Știu, nu am avocați, nici hramuri la care să mă fi-nchinat;
Dă-i dracu!
Singurătatea e doar un cuvânt bun
Pentru titlul unei cărți despre mine,
Pe care n-o voi scrie.
Jur
Că voi spune doar adevărul
Și tac.
Lasă-mi-l doar pe Dumnezeu.
Chiar dacă nu există;
E bun că
Tace.
Nu voi dormi la noapte,
Voi scrie să-l ignor.
11.02.2011
POEZIE
3 comentarii
Feed-ul pentru comentariile acestui articol
februarie 26, 2012 la 10:57 pm
sidonia
Superba!Exact pe sufletul meu.Felicitari ca reusesti sa surprinzi o mica picatura din amestecul de sentimente care ne incearca uneori.
februarie 26, 2012 la 11:37 pm
Marius Robu
Îți mulțumesc, Sidonia.
mai 15, 2012 la 8:51 pm
Adam
Vid.
Sfârşitul tiranicului Adevăr
A îngrozit nenorociţii
Care mai sperau poate
Că vor găsi noi întrebări
Lăsate fără răspunsuri.
Ţelul suprem a fost atins
Şi totuşi voi
Sunteţi mai mult decât nefericiţi.
Cu certitudinea sfârşitului
Cel Găsit vă proorocise mizeria,
Dar nu, voi nu l-aţi crezut.
De aceea îngenunchiaţi acum!
Vă spun până nu-i prea târziu.
Căiţi-vă şi aprindeţi candele
Să ardă pe altarul nebuniei!
Degeaba cântăriţi
Trupul împuţinat al Timpului,
Amintirile au început să se năruie
Şi-o nouă carne va-nceta să mai crească.
Temeţi-vă de era Necuvintelor!
Dar iată că groaznica profeţie
A străpuns scutul
Cu pricepere meşterit de Cei Fără Vină,
Astupaţi-vă urechile şi acoperiţi-vă ochii,
Vremea voastră a trecut!
Vocea rădăcinilor ţipă răzbunarea pe străzi
Regina schilozilor, a orbilor şi a
Surzilor vă cheamă s-o slujiţi –
pregătiţi-vă!…
……………………………………………………………………………………..
Acele orologiului atârnă obscen si
nedrept
Despărţind noaptea de zi –
Razele soarelui biruitor
Se pogoară pe ochii umbriţi
De fecioare.
S-au uscat ultimele lacrimi
Cu tainice luciri de cristal,
Şi ochii tăi mari
Sunt goi pentru mine: vraja
a fost dezlegată.
Răzvan