TRAIECTORIA SCÂNTEII (Împreună cu Maria)

Când ne vorbim, te simt, femeie,
Precum o vorbă de nespus,
Precum un foc dintr-o scânteie
Pe care singur mi l-am pus…
.
Când ne tăcem, te simt precum,
Tăciunele mocnind în vatră,
Cu sufletul aproape scrum
Și ochii scăpărând o piatră.
.
Mocnești în mine ca-n cenușă
Tăciunele, odinioară;
Nu te-am văzut intrând pe ușă.
Nu cumva n-ai venit de-afară???
              20.07.2013
Anunțuri