NEPUTINȚĂ DE VARĂ

Se unduiesc și fetele ca plopii
De vântul verii, dulce mângâiate,
Își unduiesc și vocile, ca popii,
Și trupurile, trestii creștinate
.
Prin iadul verii, ochii mei de foc
Duc în ispită sloiuri de picioare
Ce se topesc în al privirii foc
Și-mi cad în brațe, care mai de care.
.
Dezbracă vântul plopii-n pielea goală,
Făcând să li se vadă nurii toți,
Cu toate că rămân pe verticală,
Iubita mea, ceea ce tu nu poți.

Anunțuri