JUDECATA CUVÂNTULUI

Un pui de vrabie nu ştie
Ce-i dorul, nici o păpădie.
Nu le poţi fi superior
Prin altceva decât prin dor.
.
Brabetele şi păpădia
Îţi egalează poezia.
Ce-i drept îi depăşeşti uşor
În clipele când mori de dor
.
De rai, căci ei n-au fost goniţi
Din paradis, ci doar primiţi
În mijlocul edenului,
În locul tău şi-al mărului…
.
Care ţi-a şi rămas în gât, 
Fugind cu tine, întrucât,
Când adormişi la umbra lui,
Lăsaşi femeia şarpelui.

06.07.2014 – Calopăr

Anunțuri