SINGURĂTATEA UNUI TOMN

Am plecat de-acasă nebărbierit,
Dezarmat că toamna grabnic a sosit,
Însă multe fuste și picioare goale,
Ca în plină vară mi-au ieșit în cale.
.
Anotimpul care se făcea că-i dus,
Mi-a făcut cu ochiul ceva de nespus:
L-am simțit cum bate, l-am simțit cum sare,
Ca peste pârleazuri, trupuri de fecioare.
.
Nu mai plec de-acasă nebărbierit,
Cât nu văd pământul alb și troienit,
Căci toamna revine ca o mincinoasă,
Doar la mine-n suflet și la mine-n casă.
Anunțuri