DRAGOSTE DE TINICHEA

Degetele ploii bat în geamul meu,
Parcă fredonează un refren, cerește,
Pe  care-l îngână singur Dumnezeu,
De Treimea Luiși când se plictisește.
.
Degetele ploii, uneori cu pietre,
Alteori de parcă sunt de catifea,
Sting fără de milă focurile-n vetre
Peste care nu e nicio tinichea.
.
Roșu, dorul nostru ca un foc mocnit,
Sub un colț de tablă supraviețuind…
Niște ploi din ceruri cad necontenit
Peste cerul nostru încă sfârâind.
                                                                    16.09.2014
Anunțuri