CÂND ALBEȘTE DRAGOSTEA

Cât e mică, dragostea,
Parcă e de catifea,
Până când rămâne goală,
Prefăcându-se în smoală.

Printr-un soi de alchimie,
Dragostea mea cea târzie
Clocotește-ntr-un cazan
Și albește an de an.

Spre pământ, îngerii buni
Cad pe corbii din genuni.
Parcă ning din amintire,
Troienind neagra iubire,

Peste care vor s-aștearnă
Înc-o moarte, înc-o iarnă…

02.12.2014

Anunțuri