POVESTEA UNUI SINGUR-CUC

A fost odată ca-n realitate,
A fost ca-ntotdeauna în trecut,
Un pui de cuc rănit în libertate,
Ce să se vindece n-a mai putut.

Și a rămas ca într-o colivie
În țara unde, într-un cuib străin,
Din ou ieșind, a început să știe
Ce-i al singurătății gol deplin.

Și-a repetat, cântând cu foc o vară,
Doar un cuvânt, luat de căpătâi…
Vremea venind, n-a mai plecat din țară,
Crezând în ea ca-n dragostea dintâi.

Sufletul meu, ce s-a născut în tine,
Se simte precum cucul din poveste,
Când ochii tăi, ca două țări străine
Și tot mai reci, îi spun că iarnă este.

21.12.2014

Anunțuri