VIȚĂ VECHE, VIAȚĂ NOUĂ

Duminecile-n care nu vorbim,
Altare fără slujba liturghiei,
Le dăm la schimb, să nu păcătuim,
Ca pe grijanie, doar poeziei.

Zilele-n care ne-auzim, dumineci
În care tu, în loc de liturghie
Și acatist, voind să mă cumineci,
Îți dai potirul buzelor doar mie

Din care gust ca dintr-o limbă veche
Un vin la fel de tânăr ca noi doi
Când mă săruți cu vocea pe ureche
Și-nchidem ochii vremii…amândoi.

05.05.2015

Anunțuri