ROBUL SĂRUTULUI

Te-aș face să mă iubești
La fel cum te iubesc eu,
Dar mă tem de Dumnezeu
Și nu vreau să pătimești
Și tu ca sufletul meu
Când mi-e dor de-al tău sărut,
Dar nu-l merit, că-s prea slut
Și nebun, din lipsa lui,
Rob al nesărutului…
Arză-l focul de păgân
Și de blestemat stăpân
Care nu mă lasă-n pace
Să gust gura ce mă face
Să dau pentru ea ce spun,
Dac-ar fi să le adun,
Gurile din lumea toată…
Numai una e chemată
Să-i pună titlu chiar lui,
Roblestempoemului
Scris mai sus, într-un apus
De vară caniculară,
Pentru cea care i-a pus
Titlu, cum deja v-am spus,
Pentru-a nu știu câta oară,
Dragostea ce mă omoară
Vers cu vers, dar mă-nviază
Doar când mă intitulează.

25.07.2015, Popânzălești

Anunțuri