CRONICĂ RIMATĂ, DEDICATĂ VOLUMULUI MEU DE FOC ȘI DE DOR „SUFLET LA TROC”

Bunule prieten, Marius Robu,

Tu mi-ai pus încet și clar
Insomniile pe jar.
Noaptea mă trezesc și stând
Eu îți mai citesc un rând.
Îl repet și îl rețin
Tot mai des, tot mai puțin,
Că mă porți fără de vină
Pe covoare de lumină.
Mă văd neajutorat
Să-nțeleg ce ai visat
Și ce sufletul tău crede
Când tu vezi ce nu se vede,
Când auzi ce nu se-aude,
Văzând dragostea oriunde,
Ți-nțeleasă, dar și ne,
Și când e și când nu e,
Și de-i rece, și de frige,
Încercând mereu să strige…
Chiar când n-ai nimic de zis,
Scrii frumos precum ai scris,
Despre tot, despre nimic,
Despre strop, despre un pic,
De oceanul din potop
Și de picul dintr-un strop.
De-aș avea răbdarea ta,
Să culeg din cer o stea
Și s-o pun cu ochiu-nchis
În splendoarea unui vis,
Pe din-nuntru să dogoare,
Să topească sloiul gheții
În grădina dimineții,
Unde tu te duci ades,
Ca să scrii pe înțeles
Pentru noi, de pază îngeri,
Scrierilor tale-n plângeri
Ce așteaptă să-nsereze,
Sufletul să lumineze
Pentru cei ce vor să vadă
Sufletul căzând ca pradă
În supunere tăcută,
Mută deseori, prea mută.
Suflete voind să furi,
Ai pus dragostea-n figuri:
Din triunghiuri și din sfere
Ai făcut patrulatere,
Ai luat rigla și compasul
Și-ai făcut un cerc cu pasul,
Iar iubita se vedea
Din nimic, tangenta ta,
Ce, iubindu-te întruna,
Face soarelui cu mâna,
Ca și când de la vecină
O trimiți să ia lumină,
Ca s-o vezi în sânii goi,
Și de abia mai apoi
În tablou s-o creionezi,
Ca în taină s-o visezi,
Căci poetul, orișicât,
Nu-i ceva și doar atât,
Ci el este, ce și ce,
Și ce e, și ce nu e…
E și lut, e și dogoare,
E și piatră de valoare,
Iar tu, Rob cuminte-n prag,
Diamantul nostru drag.

05 august 2015, Boureni

Cu admirație și prețuire, pentru cel mai frumos volum de poezii, Laurian Ionică

Anunțuri