URMEAZĂ „NU”

Plângeam la marginea iubirii,
Eram un înger părăsit,
Uitat pe țărmul amintirii
Și Dumnezeu m-a năzărit.

Plângeam vorbind cu Dumnezeu
La marginea iubirii mele
Și cerul îmi era prea greu,
Și lacrimile mi-erau grele,

Dar nu mai grele ca pământul
Din ochii tăi, din gura ta
Și nici mai grele ca mormântul
Iubirii noastre. DA, Da, da…

Plângeam la marginea uitării,
Eram un înger părăsit,
Pe „Da”, pe culmea disperării,
Îl repetam la infinit.

Și Dumnezeu m-a dibuit
Și mi-a răspuns: Iubește tu,
Și fă-o mult, nemărginit,
Și-n loc de „Da” rostește „Nu”!

18.04.1997

(Din volumul „Drumul Robilor”)

Anunțuri