RESPIR-ADOR

Ca o duminică din post
E poezia mea, cu mine
În viață. Nu am niciun rost,
Ba, că sunt viu, pe loc o ține.

Chiar cea de care inspirat
Mă simt când o respir-iubesc,
Îmi spune că e minunat
Ce scriu, numai când îi lipsesc.

Așteaptă să devin un fost
Poet, cu viața la trecut,
Ca o duminică de post,
Cât încă-s viu, de reținut.

29.11.2015

Marius Robu – Arhive sentimentale

Anunțuri