PROVOCARE

Oi fi murit și nici nu știu,
De dor pustiu;
Și-oi crede, numai, că sunt viu,
Fără să fiu.

La fel, fără să mă gândesc,
Pot să iubesc,
Iubit să fiu…nu mai vorbesc,
Să nu stârnesc

O fiară ce pândește drept
La mine-n piept,
Însă pe care o aștept,
Ca un deștept,

Să vină din afara mea,
În timp ce ea,
Rozând cu dinții o zăbrea,
Să iasă vrea.

13.01.2016

Marius Robu – Arhive sentimentale

Anunțuri