POFTĂ DE PRIMĂVARĂ

Sunt un ogor care nu știe
Ce lan, la vară, va să fie,
De grâu, de floarea-soarelui,
Căci răsărit, el încă nu-i.

Dar simte, semănat fiind,
Sămânța-n trupu-i încolțind,
Precum o mamă ce-și ascunde
Sub haine, formele rotunde,

Însă nu-și poate ține-n frâu,
Când vede în colivă grâu
Și-n pungi semințele cu sare,
Pofta nebună de mâncare…

Flămânda mea, e primăvară,
Vino și tu puțin pe-afară,
Ca să mă vezi, că poate-ți vine
Poftă de ce-ai sădit în mine!

22.02.2016

Marius Robu – arhive sentimentale

Anunțuri