VEȘNICUL BOLNAV DE DOR (DIALOG ÎNTRE MINE ȘI SUFLET, LA SPITAL)

– Suflete, mi se pare mie
Sau ești bolnav de astenie
De primăvară și de dor?

Degeaba ești nemuritor,
Degeaba nu îmbătrânești,
Dacă și tu te-mbolnăvești

La fel ca mine. Mă gândesc
De ce de-a pururi să trăiesc
Și să petrec mai mult bolnav?

Nu cred că este mult mai grav
Să mor, dacă până la moarte,
De boală nu voi avea parte…

– Nu știi, rob sănătos al poeziei,
Că boala e arvuna veșniciei?

15.03.2016

Marius Robu – Arhive sentimentale

Anunțuri