DE-A V-AȚI ASCUNSELEA CU SOARELE

Când plouă, focul meu de tine,
Ascuns ca după nori, un soare,
Mă dogorește doar în sine,
În sinea ta fiind răcoare.

Și când ești udă, sunt fierbinte
La fel ca și când nu e nor,
Când plouă sunt doar mai cuminte,
Nu mai puțin strălucitor…

De focul tău și noaptea luminez,
Chiar dacă-n viața mea e noapte doar,
Și mă aprind în somn și te visez,
Ești combustibilul meu necesar,

Suficient, de-i noapte, de-i moarte sau de plouă,
Să nu fiu stins cu una, cu două sau cu nouă!

22.03.2016

Marius Robu – Arhive sentimentale

Anunțuri