FRUNZA, OCHELARI DE SOARE

Ochilor le miroase-a umbră,
Văzând că frunza-i tot mai deasă,
Iar perspectiva-i tot mai sumbră,
Muguri continuând să iasă

Din ramuri, se deschid și cresc
Pe nesimțite, dar în grabă,
Ca niște gene lungi umbresc
Privirea care se întreabă

Ce noapte verde o pândește…
Îi spun: E numai un decor,
Frunzișul doar te ocrotește
De-al verii soare orbitor.

29.03.2016

Marius Robu – arhive sentimentale

Anunțuri