GENEZA

Poemele lui Marius Robu, în oglinda epigramistului Marian Grig Dobreanu, din recentul său volum „Așa s-a născut…GENEZA”

Marius Robu:

CE INSTRUMENT IMIT CÂND SUNT RĂNIT?

Sunt cobză. Poţi cânta la mine.
Strănut dezacordat. Se pare
Că merit o verificare
La corzile subţiri şi fine!

Sunt răguşit precum un bas,
Tuşesc precum o tobă mare,
Scârţâi ca o vioară care
Fără sacâzuri a rămas!

Mă trombonesc medicamente
Și medicii mi-s toţi afoni,
Am lipsuri mari la baritoni
Și mult prea multe instrumente!

Mă simt orchestra de la Scala,
Rămasă fără interpreţi,
Acustica de la pereţi,
Fără ecou. Ghiciţi-mi boala!

01.02.2013

Grig Dobreanu:

CE INSTRUMENT IMIȚI CÂND TE ALINȚI

Eşti cobză spartă şi îmi vine
Să te-acordez, fi’ncă se pare,
Că nu mai ai calificare
Să cânţi pe tonurile fine!

Din trilul tău a mai rămas,
Orăcăitul oarecare,
Al unei broaşte în formare,
Ce-ar vrea să fie… contrabas.

Dai vina pe medicamente
Şi pe spiţeri ce-ar fi afoni,
Dar saxofoane şi tromboni,
Sunt mult prea fine instrumente!

Ca Scala fără de plafon,
Fără podele şi pereţi,
Auzi ecou de interpreţi:
Renunţă nene… eşti afon!

8.04.2013

Anunțuri