NUMAI SĂ NU MAI

Suflete, de nu te-aș fi avut,
Ce puține părți m-ar fi durut
Și ce repede mi-aș fi găsit
O pereche, să fiu împlinit!

Suflete, cu tine greu în spate,
Nu mă doare doar o jumătate,
Care ne lipsește, ci mă doare
Un întreg, din capăt la picioare.

Suflet bun, capăt i-am spus la cap,
Dincolo de care nu mai scap,
Ca o pasăre, să pot să zbor
Într-o suliță, ca un cocor.

Suflete, am vrut să spun cu sens,
Oricât ar fi drumul de imens,
Imposibil sau chiar nesfârșit,
Numai să nu mai fiu rătăcit.

Suflete biet, numai să nu mai,
Singur, pe grumazul meu să stai;
Numai să nu mai fim amândoi
Unul singur, împărțit la doi.

14.06.2016

Marius Robu – Arhive sentimentale

Anunțuri