JUCĂRII CU LACRIMI ȘI CU LIBERTATE

Femeile au fost în viața mea
Ca jucăriile-n copilărie;
Ce mult plângeam pentru a le avea
Și-avându-le, plângeam de bucurie…

Apoi plângeam când una se strica
Sau când loveam o alta, din greșeală,
Când le pierdeam sau mi le confisca
Mama, cerându-mi aspru socoteală

Pentru năzbâtii…Doamne, iar plângeam,
Plângeam la fel când îmi erau furate,
Și tot în lacrimi știu că adormeam
Și mă trezeam în lacrimi, din păcate.

Iar de femei am plâns la fel de des,
Cu doar o diferență, alta nu-i,
Că jucăriile-mi nu și-au ales
Un alt copil, să fie ale lui.

Femeile sunt, unele sau toate,
Un fel de jucării cu…libertate.

27.06.2016

Marius Robu – Arhive sentimnetale

Anunțuri