ȚARĂ – MAMA NIMĂNUI

Fiecare om are țara lui
Și, cu toate că sunt mai multe țări
Decât oameni, una e a nimănui,
Ca o mamă dată unei lungi uitări.

Patria în care m-am născut să scriu,
Să iubesc, să sufăr, să muncesc visând
La ziua în care nu o să mai fiu
Rob decât la nume, nicidecum la gând,

La gândul că țara mea e și a mea,
Nu doar pe hârtie, dacă s-ar putea.

Anunțuri