LA TIMP, LA NOI

Trec visele, iar diminețile,
Ca niște pietre albe din pârâu,
Zâmbesc, descoperindu-și fețele
De vălul nopții, negru și lălâu.

Trec visele, rămân în urma lor
Aceste pietre albe la-nceput,
Dar care, luminându-se, ne dor:

Fecioare zâmbitoare la trecut,
Femei râzânde la prezent, apoi
Babe rânjind, la viitor, la noi.

27.12.2016

Anunțuri