SPERANȚĂ – CREDINȚĂ – IUBIRE

Iubirea mea e ca o floare
Ce uită de singurătate
Când vântul primăverii bate,
Făcându-i o polenizare.

Iubirea mea, chiar dacă-i frântă
De vânt și-n depărtări purtată,
Nu e ucisă niciodată,
De câte ori ar fi înfrântă!

Iar dacă vântul n-ar mai vrea
Să-i facă rău, făcându-i bine,
Și-ar pune-n fluturi și-n albine
Speranța, cred, iubirea mea.

12.04.2017

Anunțuri