Firea omenească

Cine poate, oase roa,
Cine nu, nici carne moa;
Spune-o vorbă bătrâneas
Despre firea omeneas,
Ruptă din firea câineas.

06.07.2018. Popânzălești

Reclame

Copilăria soarelui

Când lumina-i numai cât un firi,
Vrăbiile-ncep, în zori, a ciri.
Fiecare ciripit în par
Aprinzând un licăr și depar
Trimițându-l; crește roșul soa,
O văpaie tot mai luminoa,
Care, brusc, devine orbitoa,
Și-atunci, vrăbiile muțesc toa.

14.07.2018, Popânzălești

Dragostea, transplant de suflet.
Sufletul, transplant de lacrimi.

Suie

Din tot ce trăieș,
Că-i înger sau peș,
Albină sau floa,
Doar omul se roa
De moarte să sca,
Și-și face o ca,
Săpându-și o groa,
Mai mult pentru oa
Decât pentru su;
Că sufletul su
Spre cer, nu coboa
Cu oasele-n groa.

04.06.2018, Popânzălești

Lele Floare

Mi-e dor de picioa
Rele tale goa,
Le-aș privi cu foa
Me de lup. Târcoa
Le-aș da la mioa
Rele de sub poa
Lele tale, Floa!

07.07.2018, Popânzălești

Frica de Cuvânt

Să nu-ți fie fri
De cel care stri,
Ci de cel ce ta
Și face drepta.

Să nu-ți fie tea
De cel ce cutea,
Când greșești, în fa
Critică să-ți fa.

Cititorilor mei contemporani: Dacă vă urâți între voi, eu nu vă urăsc. Dacă nu vă urâți, eu vă iubesc. Dacă vă iubiți, eu vă ador!

Suntem dezbinați în două părți care se ceartă, strigă…
Și nu știu care-i a treia parte, cea care câștigă.

Vreme de sărut

Într-o zi ploioa,
Două guri se roa
De trei ore-n coa,
De dor să nu moa.

Pe vreme noroa,
Chiar dacă nu-i ploa,
Din lipsă de soa,
Ori de la răcoa.

Pofta uimitoa
De sărut le doa;
Și mă tem că poa
Chiar să le omoa.

29.06.2018

Psalmul 10

PSALMUL 10, în unele traduceri 11
(Transpunere în versuri proprii a Psalmilor lui David)

În Domnul mi-am pus nădejdea și-am toată încrederea;
Cum de-i spuneți sufletului meu, vestindu-i pierderea:
„Ia-ți zborul și te ascunde în munți precum pasărea?”
Că, iată, cei păcătoși, arcul încordat și-ndreaptă
Să tragă-n beznă spre cei care au inimă dreaptă.
Iar când temeliile cad, cel drept ce mai așteaptă?

Domnul numai în locașul Său cel sfânt poate să fie,
Domnul își are în ceruri scaunul Său de domnie,
Ochii lui spre toți săracii se-ndreaptă ocrotitor,
Pleoapele Sale-i veghează pe fiii oamenilor.
Domnul, pe cel drept îl pune la-ncercări nenumărate,
Dar sufletul Său urăște iubirea de nedreptate.

Va cădea peste cei răi o ploaie primejdioasă,
Partea paharului lor: vânt cu foc și cu pucioasă.
Că drept este Domnul, dreptatea iubește,
Fața-I spre dreptate și spre drepți privește.

Craiova, 28.06.2018

Dă-mi un semn și voi reface întregul univers pe care l-am răsturnat.

A veșnici și-a muriri

Habar n-are cel ce doar,
Că somnul e rupt din moar;
La fel, cel care iubeș,
Nu știe că veșniceș.

Cel care urăște, oa
Știe că, de fapt, el moa,
Chiar dacă nimic nu-l doa,
Numai sufletul îl roa?

Introducere la sărut

De-aș fi fost un spic de grâu,
Ți-ajungeam până la brâu,
Iarbă, până la picioare,
Până la genunchi, o floare…

Dar sunt, fir-aș eu să fiu,
Ceva ce, n-am cum să știu,
Ți-ajunse, fără măsură,
Până-n suflet. Dă-mi o gură!

26.06.2018