A DOUA ISPITIRE A EVEI

Ești amețită de iubire?
Dezbracă-te de tot ce n-ai,
ca Eva. Reprimiți în Rai,
vom fi scutiți de izgonire.

Că, dezbrăcat de tot ce n-am,
și, gol, știind tot adevărul,
din tine voi mușca, iar mărul
i-l vom lăsa tot lui Adam.

13.12.2017

Anunțuri

Ne trimiteam scrisori. Le primeam și ne bucuram cu toată ființa. Au apărut telefoanele…Urechile noastre erau fericite. Restul ființei le invidia, mai ales ochii. Acum, ne putem și auzi, și vedea. Va veni o vreme, de-o vom prinde, în care ne vom putea face orice, de oriunde. Ne vom putea bucura cu toate simțurile…Doar sufletul va tânji după vremea aia-n care noi ne trimiteam scrisori.

De câte ori nu te-am putut strânge în brațe, te-am strâns în suflet. E plin ochi de tine.

Ajuns în Rai, unul va întreba unde sunt cei mai mari, cei mai buni, cei mai sfinți…
– Ei au rămas în istorie, va spune Unul.

Mă simt, în această țară, ca într-un spital în care fiecare bolnav își dorește mai mult vindecarea celorlalți decât vindecarea bolii sale, pe care, de fapt, nici n-o recunoaște.

Nervii mei sunt la nivelul mării,
Creierul resimte gustul sării.

LUMINĂ, ZEIȚĂ FELINĂ

Aștept zorile să vină,
Să se facă-n geam lumină,
Că lumină când se face,
Singurătatea mai tace

Și, rușinată, se-ascunde
Prin păduri, pe te miri unde.
Peste zi, mai cu fereală,
Mai rar iese la iveală.

De-aia seara-i odihnită
Și, de foame încolțită,
Pe pași de beznă revine,
Trage spre, la, de, din mine.

– Pe mine nu mă mănâncă,
Zice, nicio fiară, încă,
În afară de lumină.
Ce zeiță!…Ce felină!

09.12.2017

Când se ocupă prea mulți de binele a ceva, nu mai e nevoie să se ocupe cineva de răul acelui lucru.

Oamenii mici nu știu că sunt mici,
Oamenii mari nu știu de ce sunt mari.

Două lucruri mă fac să cred că viața omului nu e doar cum și-o face omul, ci și cum îi este dată: 1. Sunt sănătos, deși nu am făcut și nu fac mai nimic pentru asta, dimpotrivă. 2. Sunt sărac, deși am făcut și fac mult, aș face și mai mult, să nu mai fiu. 
Așadar, dacă viața noastră este după faptele noastre, atunci aceste fapte sunt mai degrabă ale sufletului nostru, decât ale minții sau/și ale brațelor noastre.

Despre oamenii mari și faptele mărețe nu știe nimeni înainte, dar știe toată lumea după.

Dragi cititori, de zece ani lucrez la o transpunere în versuri proprii, în limba română, a psalmilor lui David, din Biblie. Iată cum arată, într-o primă formă, de lucru, unul dintre psalmi:

Psalmul 50

Ai milă de mine, Doamne, după mila Ta cea mare,

Și-mi șterge fărădelegea, după multa-Ți îndurare.

Spală-mă desăvârșit de a mea nelegiuire,

Și păcatul mi-l supune mai vârtos la curățire;

Că-mi cunosc fărădelegea și știu că păcatul meu

Este necurmat și șade înaintea mea mereu.

Ție însuți, numai Ție Ți-am greșit,

Și răul în fața Ta l-am săvârșit.

Așa că vei fi clar îndreptățit,

Când vei judeca, iar eu, dovedit.

Că, iată-n păcate am fost conceput

Și-n fărădelege muica m-a născut.

Iată, adevăru-n mine l-ai iubit

Și-ale Tale taine mi-ai descoperit.

Stropi-mă-vei cu isop, să fiu curat cum îți place,

Spăla-mă-vei și mai alb ca zăpada mă voi face.

Auzului meu vei da veselie, bucurie,

Oasele-mi cele smerite, bucuria să o știe.

Întoarce privirea Ta de la păcatele-mi grele

Și șterge în întregime fărădelegile mele.

Fă o inimă curată, Dumnezeule, în mine

Și îmi înnoiește duhul, gol, cu Duhul plin de Tine.

De la fața Ta, de-acum, nicicând nu mă lepăda,

Și de Duhul Tău cel Sfânt nu mă mai deposeda.

Redă-mi a mântuirii Tale nețărmurită bucurie,

Duhul bunăvoinței Tale stăpânitorul meu să fie.

Știind căile Tale, pe cei fărădelege

Îi voi putea întoarce spre-a Te putea-nțelege.

Dumnezeule, de vina sângelui vărsat mă scapă,

Dumnezeul mântuirii mele, gura îmi adapă

Din bucuria dreptății Tale, buzele-mi s-o știe,

Limba mea o vestitoare a laudei Tale fie.

Jertfele, de Ți-ar fi fost pe plac, Ți le-aș fi adus,

Dar arderile-de-tot, știu că pe placul Tău nu-s.

În fața lui Dumnezeu, jertfă-i un duh umilit,

Iar o inimă smerită nu e de disprețuit.

Fă-i bine Sionului, în a Ta bună voire,

Scut Ierusalimului, ziduri noi de întărire.

Atunci vei binevoi jertfa în dreptatea ei,

Atunci nu vor mai aduce pe altarul Tău viței.

Sau:

Ce atunci va fi adusă pe altaru-Ți, ca viței.

De ce forțe e nevoie să fie dezbinată o țară care a stat unită doar cu forța?

Doi oameni care se iubesc sunt perfecți unul pentru altul, aceasta fiind cea mai numeroasă comunitate de oameni perfecți posibilă.

Am fost atât de deștept, încât am luat mereu decizia cea mai bună, dar am fost atât de prost, încât nu am știut asta.