O?

Mâna mea dreaptă, când o putrezi,
S-o bucura că nu m-oi mai trezi
S-o pun la scris, în miezul nopții, ori
O vrea și-atunci să scrie până-n zori?

09.12.2016

FETE CU FETE

Pe invers, fetele, zici,
Toate că-s, de le compari,
Că doar cele foarte mici
Mai sunt astăzi fete mari.

08.12.2016

ULTIMA VIZIUNE A UNUI PELERIN

Eu te cunosc de undeva,
Dintr-o iubire, mi se pare,
Din una care-a fost cânva
Sau dintr-o alta, viitoare.

Eu te-am uitat sau încă nu
Te-am întâlnit până la urmă,
Precum o antilopă gnu
Care s-a rătăcit de turmă.

Eu am rămas în urma mea,
La voia sorții și-a-ntâmplării,
Să mor sau s-o-ntâlnesc pe cea
Ce pradă nu m-a dat uitării.

07.12. 2016

ALTAR

Fotografiile cu tine
S-au prefăcut în moaște-acum,
La care vine să se-nchine
Sufletul meu, bătând un drum

Cu inima, în loc de pași,
Olog mergând către un hram,
Rugându-te să mi le lași,
La ce să mă închin, să am.

05.12.2016

ECOU

Îmi vine parcă să te strig
Și să-mi răspunzi că mă iubești,
Chiar dacă iar mă păcălești,
Aș învia, cât e de frig.

Îmi vine parcă să suport
Minciuna ta, încă o dată,
Chiar dacă e resuscitată,
M-ar învia, cât sunt de mort.

03.12.2016

MASA DE PRÂNZ

Toate vietățile
Își găsesc ascunzători,
Să-și apere viețile
De flămânzii prădători.

Omul, căutând o cale,
Să se-ascundă își asumă,
Chiar în gândurile sale,
Și acolo se consumă.

02.12.2016

Îmi iubesc țara discret. Atât de discret, încât nu cred că își va da seama.

ȚARĂ – MAMA NIMĂNUI

Fiecare om are țara lui
Și, cu toate că sunt mai multe țări
Decât oameni, una e a nimănui,
Ca o mamă dată unei lungi uitări.

Patria în care m-am născut să scriu,
Să iubesc, să sufăr, să muncesc visând
La ziua în care nu o să mai fiu
Rob decât la nume, nicidecum la gând,

La gândul că țara mea e și a mea,
Nu doar pe hârtie, dacă s-ar putea.

Te-am iubit atât de mult în absență, încât niciun simț al meu nu cred că te-ar recunoaște.

29.11.2016

AUTOCONSERVARE

Unde mi-or fi ochii de bărbat?
Parcă s-au ascuns ori au plecat,
Că nu mai adulmecă femei;
Doamne, ăștia nu sunt ochii mei!

Unde mi-o fi mintea de copil?
Parcă s-a ascuns în alt profil,
Că nu mai gândește cum gândea;
Doamne, asta nu e mintea mea!

Unde mi-o fi sufletul de om?
Parcă s-a ascuns într-un atom,
Că nu mai transmută din nucleu;
Doamne, ăsta nu-i sufletul meu!

29.11.2016

CĂZĂTURĂ DE PROBĂ (Împiedicoasei mele)

Ce mic „ieream”,
Fugeam pe drum
Și mai cădeam
Din când în cum.

Dar căzăturile de-atunci
Erau de probă pentru cea
De-acum, când am rămas pe brânci,
De dorul tău, plecata mea…

Mi-e sufletul o bubă, de-atâta rugăciune,
Și trupul, altă bubă, de-atâta căzătură;
Să mă ridic din asta e cea mai grea minune,
Acum, ci nu la moarte, e proba cea mai dură.

Dacă scap, moartea este, când vine,
Căzătură de probă pentru dorul de tine.

21.02.2003
(Din volumul „Drumul Robilor”)