Ochii tăi – sorii mei

Când te privesc, altfel vorbesc,
Când îți vorbesc, altfel privesc,
Când mă gândesc la tine... cresc
Și te-ndrăgesc de înfloresc,

Deși, afară și-n viața mea,
Începe toamna; O, cât aș vrea
Ca bătrânețea să ne mai stea
Întemnițată, de s-ar putea...

S-apuc să îți sărut-privesc
Picioarele când ostenesc
Și ochii-sorii când sunt triști,
Ca mulțumire că exiști.

20.09.2022

Alinare

Toamna e anotimpul când
Ochii văd păsăretul blând,
Stoluri, din aripioare dând
Galeș, pe îndelete, vrând
Parcă să îndulcească-n gând
Fierea din despărțiri curgând
Ca vinul,
Pelinul,
Veninul
Și chinul.

14.09.2022

Lapsus poeticus

LAPSUS POETICUS

Un poet care nu scrie
E ca o viță de vie,
La ceas de toamnă târzie,
Cu struguri plecați să fie

Vin;
Chin
Din
Plin.

Un poet ce nu compune
E ca un prun fără prune,
Ce-au plecat să fie bune
De băut... Cum i se spune?

06.09.2022

La coasă

Doresc, de când te-am cunoscut,
Picioarele să îți sărut.
Iar dorul ăsta nu mă lasă,
Decât puțin, când merg la coasă.

Cosesc la iarbă și sărut
Pământul pe unde-ai trecut
Desculță, în copilărie…
Miroase-a fân si-a veșnicie.

Poezie inspirată sâmbătă, la Calopăr, la cosit.

Dacă toată frumusețea celorlalte femei s-ar asemăna măcar puțin cu frumusețea ta, poate că, privindu-le, te-aș uita. Frumusețea ta e, însă, ca lumina soarelui; nu se poate compara, cel puțin în ochii mei, cu lumina stelelor din întregul univers.

Când îmi vorbești, tu nu doar pronunți cuvintele, ci le și traduci în limba fericirii mele.

Două fire

Noi suntem două fire diferite,
Urzite-n cer, să fie împletite
În șnurul unui singur mărțișor...
Așteaptă-n taină... primăvara lor.

01.03.2022

Iubirea, un mărțișor împletit din două fire, iadul și raiul.

Când treci pe lângă mine, eu îmi întorc capul după sufletul tău. S-ar putea să fiu singurul bărbat care face asta.

Dacă ți-ai privi ochii, ai vedea și tu că mă iubești.
Dar ți-ai spune, oare, ce-ai văzut?!